Publicitate

Codul lui Da Vinci

Publicitate


Cartea Codul lui Da Vinci aparuta in anul 2004 este scrisa sub forma de roman, cu multe dialoguri. Debuteaza cu multe precizari despre doua asociatii secrete: Le Prieuré de Sion (Staretia Sionului) si Opus Dei, o congregatie catolica de o pietate ferventa, recunoscuta de Vatican in pofida unor controverse pe care le-a iscat cu privire la unele tehnici de coercitie si spalare a creierelor. Se vorbeste despre moartea ultimului mare maestru Jaques Saunière, care facea parte dintr-o confrerie secreta - Staretia Sionului - fondata in 1099, in timpul cruciadelor, de un duce francez, Godefroi de Bouillon si care va deveni cunoscuta in istorie sub numele de Ordinul Cavalerilor Saraci ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon, sau, mai pe scurt, Cavalerii Templieri. La o analiza mai atenta este evident ca nu neaparat cruciatii au intemeiat aceasta congregatie; trebuie sa vedem si subtextul acestei carti. Se cunoaste faptul ca dupa ce statul Israel a fost desfiintat in anul 130 in timpul imparatului Adrian, in timpul rascoalei lui Bar-Kochba, implinind profetia Mantuitorului din capitolul XXIV al Evangheliei dupa Matei, despre sfarsitul Ierusalimului, ca nu va mai ramane piatra pe piatra, poporul ales s-a raspandit in diaspora, printre crestini. Interesant este ca invazia araba a luat cu sine reprezentanti ai acestui popor care au fost dusi in Egipt, Africa de Nord, iar apoi, dupa ce arabii au ajuns in Spania si Europa Centrala, o parte a poporului evreu a ajuns si in aceasta zona a lumii. Reprezentantii acestui popor, care aveau o imunitate extraordinara au ramas in Europa Occidentala, gasind acolo conditii de existenta. Autorul cartii sustine deci ca templierii au infiintat o congregatie secreta, Staretia Sionului, care in aparenta avea rolul sa elibereze Locurile Sfinte, sa-i pazeasca pe crestini, sa lupte cu musulmanii. Cruciatii si mai ales cei care au infiintat acest ordin secret au sapat sub Templul lui Solomon, sub Sfanta Sfintelor, cautand secretele care veneau pe filiera istorica de la imparatii evreilor. Acolo au fost ascunse multe secrete, cele mai importante secrete ale umanitatii, iar cel care detine aceste secrete detine si puterea mondiala. Între acesti cavaleri templieri, care-si aveau sediul in Franta, la Paris si mai apoi in Anglia, si Biserica Romano-Catolica, au intervenit disensiuni din cauza influentei politice exagerate la care acestia ajunsesera. Astfel au fost momente in istorie, din secolul XI si pana in prezent, cand printre lupte au fost si momente de pace, de intelegere, dar un fel de pax romana, intre templieri si papalitate, romanul surprinzand aceasta lupta in zilele noastre, intre Staretia Sionului si organizatia Opus Dei. Dincolo de textura cartii, de tesatura narativa, de dialogurile extrem de interesante, as vrea sa intelegem ce inseamna Codul lui Da Vinci. Autorul pune in gura personajelor sale cuvinte ce constituie o blasfemie la adresa Mantuitorului Iisus Hristos. Este o blasfemie sa spui asa ceva despre Fiul lui Dumnezeu. Unul dintre personaje joaca rol dublu, face parte dintre ei, dar este si in Opus Dei. Pana la urma este deconspirat si ramane in final nepoata lui Jaques Saunière. Mantuitorul este prezentat ca un personaj mitologic, un om minunat, un profet, exceptional, un taumaturg: ,Iisus Hristos a fost un personaj istoric de o forta extraordinara, poate cel mai enigmatic si mai charismatic lider pe care l-a cunoscut omenirea in toate timpurile". Autorul acrediteaza ideea ca Iisus Hristos a fost un simplu muritor, un om obisnuit, a carui divinitate a fost votata in cadrul Sinodului de la Niceea. Aceasta este ideea centrala a cartii, restul nu ne intereseaza foarte mult. Autorul este foarte calificat in domenii precum cabalistica, cabalistica numerelor, cum ar fi problema pentagramei, steaua cu cinci colturi, steaua lui David. Dincolo de combinatia de numere, de cifre - Jaques Saunière este omorat de Opus Dei, este impuscat; ultimii mari reprezentanti ai confreriei sunt ucisi, toti dau un raspuns eronat, conducand ancheta pe o pista gresita ca sa pastreze secretele confreriei; este vorba de Graal, de cultul Graalului. Saunière deseneaza cu propriul sange rezultat din impuscatura o pentagrama pe podeaua muzeului unde e ucis. Lasa anumite cuvinte in cifru, un cod numeric care a fost decriptat si ale carui cifre au fiecare cate o semnificatie, apoi fiecarei cifre ii corespundea un cuvant. Numai un initiat putea sa decripteze misterul pastrat de secole de aceasta confrerie, misterul Graalului. Pentru a vorbi despre misterul Graalului, autorul il centreaza pe Persoana lui Iisus Hristos legat de persoana Mariei Magdalena, intr-o perspectiva neopagana, marsand pe ideea refacerii sacralitatii de tip feminin, pentru ca Biserica Romano-Catolica ar fi deturnat adevaratul raport dintre masculin si feminin, cum este cel din religia chineza intre ying si yang, intre Yahweh si Shekina in religia mozaica. Autorul afirma ca in Sfanta Sfintelor era un loc si pentru Shekina, divinitate feminina. Toate aceste elemente autorul le aduce nu din cartile canonice ale Vechiului si Noului Testament, ci din cartile apocrife. Autorul ataca Biblia, pe Mantuitorul Iisus Hristos, despre Care sustine ca nu este Fiul lui Dumnezeu, sustine ca Biblia nu este un document divino-uman, ci unul omenesc. La modul superficial autorul sustine: Tot ce trebuie sa stii despre Biblie poate fi rezumat in cele cateva cuvinte ale doctorului Martyn Percy: Biblia nu a venit prin fax direct din rai, deci este un produs al omului. Este o eroare de fond a acestei carti ideea ca Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu este o inventie a lui Constantin cel Mare, ignorand faptul ca multi Sfinti Parinti si apologeti au vorbit despre divinitatea lui Hristos: Biblia, asa cum o cunoastem noi astazi, a fost alcatuita de imparatul roman pagan Constantin cel Mare. Împotriva acestei afirmatii trebuie sa aratam falsitatea ei fundamentala in sensul ca autorul nu cunoaste sau nu vrea sa cunoasca Sfanta Scriptura in deplinatatea ei si in aceeasi masura scrierile Parintilor apostolici, ale apologetilor, polemistilor, ale istoricilor si scriitorilor bisericesti pana la Constantin cel Mare (Sfantul Atanasie cel Mare, Origene, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful), toti cei care vorbesc despre divinitatea lui Hristos. Spre demontarea acestor afirmatii putem privi la cateva marturii foarte clare, anterioare Sinodului de la Niceea:
* Epistola lui Barnaba (scrisa, potrivit criticilor intre anii 70-131) spune: Daca Domnul a indurat patimile pentru sufletul nostru, El, Care este Domnul intregii lumi, Caruia Dumnezeu I-a zis la Întemeierea lumii: ,Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra" (V, 5);

* Sfantul Ignatie scrie magnezienilor: Adunati-va cu totii ca intr-un templu al lui Dumnezeu, ca la un altar, in jurul unuia Iisus Hristos, Care a iesit de la Unul Tatal, Care este unul si la Tatal s-a intors (VII, 2); ... Dumnezeu S-a aratat prin Iisus Hristos, Fiul Lui, Care este Cuvantul Lui." (VIII, 2);

* Tertulian (160-240) vorbeste chiar despre ,o natura dubla, neconfuza, ci unita intr-o singura Persoana, Dumnezeu si omul Iisus. in care proprietatile fiecareia dintre cele doua naturi s-au pastrat." (Adversus Praxean, 27).

* Origen (185-253), in lucrarea sa De principiis, vorbeste despre Dumnezeu-Omul, despre intruparea Fiului lui Dumnezeu si Persoana divino-umana a Mantuitorului Iisus Hristos (II, 6, 3).

Autorul afirma ca imparatul Constantin cel Mare, din ratiuni politice, de marketing spune ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Atacul se da asupra Persoanei Mantuitorului, asupra Sfintei Scripturi si accentul se pune pe umanitatea lui Iisus, adica pe faptul ca nu este Dumnezeu, ci simplu om. Acest edificiu teoretic, doctrinar, se dovedeste a fi extrem de periculos daca patrunde in sufletele oamenilor. Neluarea in considerare a ceea s-a scris despre Mantuitorul Iisus Hristos inainte de Constantin cel Mare este eroarea fundamentala a acestei carti. Autorul poate nu a bagat de seama aceste aspecte, poate nu a vrut, poate a fost influentat de perspective gresite si loveste astfel masiv Biserica. Pentru simplu fapt ca Biserica crestina, pe care ei o identifica cu Biserica Romano-Catolica, ar fi distrus sacralitatea genuina, originara a umanitatii, adica raportul prin cifra phi, numarul care armonizeaza toate contrastele, parte si intreg, un fel de panaceu, un fel de cheie de bolta. Dar oare acest numar divin si universal in acelasi timp, se refera si la ordinea spirituala? Cand se spune cheie de bolta se spune misterul Graalului. Cifra ,phi" este mister universal care armonizeaza totul in lumea fizica. Dupa autorul cartii, Biserica Romano-Catolica ar fi facut o transgresie, cea mai mare farsa din istoria umanitatii, parasind sacralitatea de tip feminin, fundamentandu-se pe cea de tip masculin. O alta eroare a cartii o constituie acuza adusa Bisericii crestine in general, ca ar fi minimalizat divinitatile feminine. Trebuie sa ne gandim la cultul Fecioarei Maria, la evlavia pe care credinciosii ortodocsi o manifesta fata de Maica Domnului, dar si in romano-catolicism, sa vedem ce scrie Emil Cioran in Lacrimi si sfinti (vedem cate sfinte mucenite exista in traditia rasariteana, in traditia ortodoxa si in cea catolica), sa ne gandim la rolul femeii in crestinism. Melania Romana, care a intemeiat o comunitate la Ierusalim, sora Sfantului Grigorie de Nyssa, Macrina, Monica, mama Fericitului Augustin etc. au jucat un rol providential in viata marilor teologi si sfinti. Autorul ignora deliberat cultul mariologic din catolicism unde Fecioara Maria este considerata impreuna mantuitoare cu Hristos (coredemptrix). Acuzatia ca Biserica a desacralizat divinitatea feminina pentru a trece sub zodia masculinitatii este o eroare fundamentala a autorului, care nu ia in considerare ce au scris adevaratii crestini despre divinitatea lui Hristos, in primele trei secole crestine. Se vorbeste foarte des in carte despre hieros gamos (unirea mistica) intre barbat si femeie, in sensul ca prin unirea mistica omul dobandeste mantuirea. Relatia dintre barbat si femeie este trecuta in zona mistica, intr-o mistica pagana, dincolo de bine si rau, dincolo de morala. Aici este marele pericol. Autorul spune ca religia crestina a distrus posibilitatea mantuirii nemijlocite a omului considerand drept pacat unirea dintre barbat si femeie, iar tot ceea ce era legat de zeitatile fertilitatii din lumea fizica a fost pus sub semnul demoniacului. De ce Codul lui Da Vinci? În carte se spune ca Da Vinci a fost un mare maestru al Staretiei Sionului, iar Mona Lisa nu ar fi de fapt o femeie, ci un barbat, o anagrama intre numele zeitatilor Amon si Isis. Dupa autorul cartii, Mona Lisa ar fi Da Vinci insusi. Pentru a da gir subiectului androginismului, pentru a readuce in actualitate acest mit si mai ales raportul ying si yang, Yahweh si Shekina, socoteste ca lumea, intrata in Zodia Varsatorului, ar trebui sa afle care sunt adevaratele mistere ale lumii, mistere aflate in posesia acestei confrerii. Secretul secretelor este de fapt misterul Graal, adica codul lui Da Vinci. Neinspirata lectura de vacanta - Jupiter 2005 Cartea se incheie cu aceasta omogenizare in arhitectura, in muzica, unitatea intre masculin si feminin, intre ying si yang, Yahweh si Shekina, intre semnul taurului care reprezenta masculinitatea si potir, semnul feminitatii. Cred ca aceasta carte se inscrie intr-un curent postmodern, intr-o miscare New-Age-ista, de revenire la o religiozitate amorala, neopagana. De remarcat faptul ca forte esoterice, care in realitate nu au nimic de a face cu paganismul, vor sa aduca lumea la o forma de neopaganism, insa prin distrugerea crestinismului in originea si esenta lui, chiar sub forma unor fictiuni ideatice si literare. Nimic din cele relatate in carte nu este real, poate cu exceptia unor organizatii secrete despre care nu stim mai nimic, sau stim foarte putin. Este o carte extrem de periculoasa pentru toti crestinii, pentru tineret si in special pentru aceia dintre ei care nu cunosc foarte bine Sfanta Scriptura, istoria lumii, istoria Bisericii universale si invatatura Bisericii Ortodoxe. Ea poate fi citita doar ca o carte de fictiune, pentru amuzament sau poate uneori pentru alungarea plictiselii. În nici un caz nu trebuie luata in serios aceasta fictiune otravita si otravitoare pentru ca in acest caz ea poate fi daunatoare pentru suflet.


Sursa: cuvant cenzurat.forum.softpedia.com



Publicitate
Sesizeaza neregula