Publicitate

Doamna Chiajna

Publicitate


Fiica lui Petru Rares si a doamnei Maria, nepoata lui Ştefan cel Mare, a fost casatorita cu domnul Ţarii Romanesti, Mircea Ciobanul. Dupa moartea mamei sale a fost crescuta de cea de-a doua sotie a lui Rares, doamna Elena. Casatoria cu domnul muntean a avut loc dupa 25 iunie 1546 si, dupa unele surse, l-a influentat in politica sangeroasa dusa de acesta impotriva boierilor, din randurile carora a macelarit o multime pentru a-i cuminti si a le lua averile. Au avut impreuna sapte copii, trei baieti Petru, Mircea si Radu si patru fete, Anca, Alexandra, Marina si Dobra. În martie 1554 isi urmeaza sotul la Constantinopol, chemat pentru a raspunde in fata sultanului, in exilul din Etiopia (din martie 1555) sau Anatolia (din 1557). Dupa moartea lui Mircea Ciobanul, survenita in septembrie 1559, Chiajna, "o femeie fara pic de rusine, dar cu o minte de barbat, care duce totul", si-a concentrat toata energia, folosind orice mijloace interne si uneltiri la Constantinopol, pentru a obtine si a pastra tronul pentru fiul ei, Petru. Au avut loc trei batalii cu ostile boierilor pribegi, in toamna lui 1559 la Romanesti, Şerpatesti si Boian, in urma carora fiul ei a urcat pe tronul Ţarii Romanesti. Meritul mamei a fost cu atat mai mare cu cat Petru cel Tanar era, de fapt, un copil, avand doar 13 ani la preluarea domniei. A facut tot posibilul pentru a contracta casatorii profitabile pentru copiii ei , dar majoritatea au esuat. În 1561, a petit pentru Petru pe Elena, fiica lui Nicolae Cherepovici, fost ban de Lugoj si Caransebes, casatoria avand loc la Sibiu, in 22 august 1563, cu Ioan Sigismund Zápolya, principele Transilvaniei, ca nas. Casatoria a fost rupta la cererea doamnei si, "…la 22 ianuarie 1564 s-a adus inapoi, de la Petru voda, fata lui N. Cherepovici, din pricina Mircioaiei". O alta casatorie ratata a fost cea dintre fiica ei Maria si Iane Cantacuzino, fratele renumitului Şeitan-oğlu, apropiatul elitei constantinopolitane, caruia i s-a promis fata cu zestrea ce i se cuvenea, dar pe drumul spre capitala otomana aceasta este rapita de un grup de boieri, care, se pare, avea acceptul doamnei, ce dorea sa o marite cu nepotul patriarhului ecumenic, Stamate Paleologul. Cei doi mari nemultumiti, Ioan Sigismund si Şeitan-oğlu, la care s-a alaturat si ambasadorul francez la Poarta, Grandchamps, un alt pretendent refuzat de Chiajna, oameni cu mare influenta, au uneltit impotriva ei. În martie 1568, Petru cel Tanar a fost chemat la Constantinopol sa aduca el insusi tributul; acesta s-a conformat fara a banui ca va fi mazilit. A fost intemnitat o vreme, apoi surghiunit la Iconium, in Asia Mica. Doamna vine cu ceilalti copii la Constantinopol pentru o ultima incercare de a redobandi tronul. În iulie 1568 se intalneste cu Petru la Gallipoli si pornesc impreuna spre locul exilului, unde au ajuns in luna august a aceluiasi an, cand fostul domn, foarte slabit, moare. Dupa o vreme in care a cazut prada saraciei, fiind nevoita sa-si castige existenta ocupandu-se cu negustoria si tesutul, Chiajna a folosit aliantele matrimoniale realizate cu ajutorul celorlalti copii ai sai pentru a recapata influenta la Constantinopol, de unde s-a implicat in continuare pentru a unelti faceri si desfaceri de domnie in tarile romane. O vreme a locuit la Alep, in Siria, unde, in ianuarie 1569, traia impreuna cu ceilalti copii ai sai, din 20 de aspri pe zi, acordati de sultan, dupa cum o gasise calatorul L. Rauchwolffen, care afirma despre ea ca era "o femeie priceputa, cunoscatoare a limbilor turca si araba". Neavand alta solutie de a-si ameliora situatia, isi marita una dintre fiice, Ana, cu sanğeac-beiul de Magnesia, viitorul sultan Murad III (1574 – 1595), "dupa obiceiul paganesc". Totodata isi sfatuieste cei doi fii, Mircea si Radu, sa treaca la Islam (1571). Nu se cunoaste cu certitudine unde si cand a murit. Eroina a operei Doamna Chiajna, scrisa de Alexandru Odobescu in 1860, cea care a fost caracterizata ca fiind o "femeie foarte usoara" (Ioan Sigismund), "femeie cu pofte monstruoase", "tarfa publica", a demonstrat ca a fost o fire extrem de puternica si fara scrupule, "… femeia vremii, a unor vremi, cand viata omeneasca, nu numai in Orient, in lumea intreaga… era desconsiderata… Asa incat aceasta Doamna romana n-a fost in afara de mentalitatea normala a epocii in care a trait, si in tot cazul a fost sub ceea ce legenda a facut din ea".


Sursa: cuvant cenzurat.enciclopediaromaniei.ro 




Publicitate
Sesizeaza neregula