Publicitate

Dragomir Hurmuzescu

Publicitate

S-a nascut la Bucuresti la 13 martie 1865, pe strada Grigore Alexandrescu, ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu, functionar modest de posta, si al Profirei, casnica.

La varsta abecedarului a fost inscris la scoala primara din strada Polona, pe atunci unica din Sectorul Galben. Avea o dorinta arzatoare de a invata si a urmat cursurile Liceului "Sf. Sava", unde s-a remarcat ca un elev sarguincios. Ramas orfan de tata si singurul sprijin al familiei, pentru a se intretine dadea lectii de limba franceza unor copii ai caror parinti aveau o stare materiala buna.

Dupa absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti, Sectia fizica-matematica. In doi ani a reusit sa sustina examenele la toate materiile si in anul 1887 a devenit licentiat. Si in timpul facultatii, pentru a se sustine pe el si familia dadea meditatii si colabora la ziare si reviste.

A participat la un concurs pentru obtinerea unei burse, care i-a permis sa isi continue studiile la Universitatea Sorbona din Paris, pentru obtinerea doctoratului, unde a studiat cursurile celebrilor savanti profesori Joseph Bertrand, Loius Pointcaré si Gabriel Lippman, care l-a apreciat si ajutat in mod deosebit. Hurmuzescu urmarea sa isi completeze cunostintele cu elemente teoretice rationale si idei filozofice.

Lucra cu deosebit interes in laboratorul de fizica, unul dintre cele mai dotate din Franta. |n acelasi laborator lucra si domnisoara Maria Slodovska, viitoarea savanta Maria Curie, cu care avea deseori schimburi de idei stiintifice asupra radiatiilor.

In 1894, D. Hurmuzescu a inventat un izolator electric numit dielectrina (un amestec de sulf si parafina) si un electroscop, ambele brevetate de Oficiul de Inventii din Franta. Inventiile sale au fost achizitionate de Casa Alvergniat-Chaband, care fabrica aparate de laborator si le-a fabricat in serie. Aceste inventii au fost prezentate la toate expozitiile anuale ale firmei timp de 15 ani. "Electroscopul Hurmuzescu" era utilizat in laboratoarele din toata Europa. Cu acest electroscop, Pierre si Maria Curie au prezentat in aprilie 1897 rezultatele cercetarilor privind radiumul, la Societatea Franceza de Fizica. Ulterior, in 1908, Hurmuzescu perfectioneaza electroscopul sau, construind electrometrul de compensatie prezentat de prof. Lippman la Academia Franceza.

Hurmuzescu a construit si primul dinam de mare voltaj care producea 4000 de volti in curent continuu.

Si-a sustinut teza de doctorat la 28 aprilie 1896, cu lucrarea "Sur une nouvelle détermination =v= entre les unités électrostatique et électromagnetique", publicata in acelasi an la Paris. Originalitatea acestei teze consta in faptul ca urmand indicatiile lui Maxwell, a determinat raportul =v= folosind aparate imaginate si construite de el, obtinand o valoare deosebit de precisa, citata in toate cursurile universitare din epoca.

In timpul celor zece ani cat a stat la Paris pentru studiile aprofundate, a efectuat si alte cercetari originale, a caror valoare a fost atestata prin publicarea lor in Analele Academiei de Stiinte din Paris si in Buletinul Societatii Franceze de Fizica.

Inca din timpul studiilor a fost ales membru al Societatii Franceze de Fizica, in Comitetul savantilor straini din Franta si al Societatii Fizicienilor Germani.

|ntors in tara (1897), a fost numit conferentiar la Facultatea de {tiinte a Universitatii din Iasi si profesor de fizica la Liceul Internat, unde si-a amenajat un laborator de cercetari.

In 1901 a infiintat la Iasi Societatea de {tiinte si publicatia Analele stiintifice ale universitatii, la care era secretar de redactie.

|ntre anii 1904-1907 a fost secretar general la Ministerul Instructiunii si a elaborat un vast program pentru invatatul stiintelor in licee.

La Iasi (1913), apoi la Bucuresti, a infiintat Institutul Electrotehnic pentru pregatirea inginerilor in domeniu.

In luna mai 1916 a fost ales membru corespondent al Academei Romane, exclus in anul 1948, a fost repus in drepturi in anul 1990. A fost membru fondator al Academiei de Stiinte din Romania, decan al Facultatii de Stiinte si prorector al Universitatii Bucuresti (1919).

Preocuparile lui stiintifice s-au axat pe cercetari privind modificarile mecanice si chimice dobandite de corpurile supuse magnetizarii, perfectionarea aparatelor de masura, determinarea radioactivitatii apelor minerale si petrolului.

In 1924 a infiintat Asociatia Prietenilor Radiofoniei, al carei presedinte a fost. Sub presedintia lui D. Hurmuzescu s-a infiintat Societatea Romana de Radiodifuziune care si-a inceput emisiunile la 1 noiembrie 1928, lansand in eter anuntul "Aici Radio Romania". Ca reprezentant al culturii universale, a fost recomandat de UNESCO sa fie sarbatorit de comunitatea stiintifica mondiala, cu ocazia centenarului de la nastere.

S-a stins din viata la 31 mai 1954, la masa de lucru, unde in deplinatatea facultatilor intelectuale isi redacta memoriile.

Publicitate
Sesizeaza neregula