Publicitate

Drept fiscal

Publicitate

Drept fiscal - Satisfacerea nevoilor colective ale oricarei societati impune realizarea unor venituri publice. Întradevar, pentru a-si indeplini rolul si functiile, statul trebuie sa mobilizeze resursele si sa faca cheltuieli banesti.În consecinta, statul procedeaza la repartitia sarcinilor publice intre membrii societatii, persoane fizice sau juridice.

Instrumentul financiar si juridic prin care se infaptuieste aceasta repartitie il constituie obligatia fiscala sub forma impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sarcini fiscale specifice fiecarei tari si fiecarei etape istorice in parte.

Drept fiscal - Se constata ca impozitele pot fi abordate din mai multe ipostaze: ca principala sursa de formare a veniturilor statului; ca modalitate principala de infaptuire a alocarii optime a resurselor intre cele doua mari sectoare, definite dupa caracterul privat sau public al bunurilor produse in societate, in functie de care se defineste punctul optim al fiscalitatii; ca instrumente de orientare a economiei, prin obiectivele stabilite de catre puterea publica; ca instrumente de infaptuire a echitatii sau justitiei sociale in plan fiscal, denumita echitate fiscala; ca instrumente de influentare a inflatiei, prin orientarea comportamentelor agentilor economici si a tuturor contribuabililor, privind consumurile de resurse, de bunuri si servicii.

Asa cum s-a aratat, o prima categorie de norme juridice avand ca obiect de reglementare finantele publice o reprezinta cele privind procesul de constituire a resurselor banesti necesare satisfacerii nevoilor publice, adica a fondurilor publice, denumite frecvent fonduri bugetare. Normele juridice din aceasta categorie asigura concentrarea in bugetele publice (cum sunt, spre exemplu, bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale si bugetul asigurarilor sociale de stat) a resurselor banesti necesare constituirii si alimentarii veniturilor publice, adica a fondurilor aflate la dispozitia autoritatilor publice, centrale si locale. În aceasta categorie de norme juridice se cuprind reglementarile prin care se instituie impozitele, taxele si alte venituri publice.

Nu vom insista asupra evolutiei istorice a dreptului fiscal in tara noastra, deoarece a fost tratata sumar in cadrul analizei istoricului Dreptului finantelor publice. Trebuie insa sa precizam ca nevoile publice cunosc o crestere semnificativa in perioada de tranzitie a Romaniei la economia de piata.

Aplicarea reformei economice initiata dupa Revolutia din Decembrie 1989 are loc in conditiile unor multiple dezechilibre sociale si economice care implica interventia sporita a statului, actiune care necesita uriase cheltuieli si, deci, venituri publice deosebit de mari. Iata de ce consideram ca in perioada de tranzitie a Romaniei la economia de piata studiul impozitelor, taxelor si al celorlalte venituri publice reprezinta problema fundamentala a dreptului financiar.

1.2. Definirea impozitului si a taxelor

1.2.1. Doctrina fiscala a furnizat numeroase definitii ale impozitului.

Astfel, spre exemplu, economistul C. Tautu se refera la doua definitii interesante, dupa cum urmeaza: Paul Cauves sustinea ca impozitul inseamna "preluarea ce o cere puterea suverana individuala, in virtutea

principiului de solidaritate nationala, pentru a participa la acoperirea cheltuielilor de interes general si la sarcinile datoriilor statului"; economistul Rugiero intareste definitia de mai sus, afirmand ca "Statul are chiar dreptul de proprietate asupra unei cote din bunurile cetatenilor, pana la cuantumul impozitului datorat", ceea ce arata caracterul de obligativitate pentru plata impozitului in interesul

superior al colectivitatii.

Publicitate
Sesizeaza neregula