Publicitate

Efectul Magnus

Publicitate

Acest experiment a luat denumirea de Efectul Magnus dupa fizicianul si chimistul german H. G. Magnus; el a fost primul care a experimentat(in anul 1853) si a investigat acest efect.

Fie un cilindru de rotatie asezat intr-un curent de fluid in regim laminar, perpendicular pe axa cilindrului.

Datorita vascozitatii (Fortei de frecare) cilindrul antreneaza straturile de fluid din vecinatatea sa, in sensul miscarii sale de rotatie. În pct. A viteza fluidului va fi mai mare decat in B, unde cilindrul se roteste in sens invers curgerii fluidului. Conform teoriei lui Bernoulli, presiunea statica laterala asupra cilindrului va fi mai mare in B decat in A, astfel incat apare o forta rezultanta transversala spre partea unde viteza fluidului este mai mare. Acesta este Efectul Magnus.

Ca regula practica, corpul este impins transversal din regiunea cu liniile de curent rare spre regiunea cu liniile de curent dese.

Publicitate
Sesizeaza neregula