Publicitate

Friedrich Wilhelm Schelling

Publicitate

F.W. Schelling Friedrich Wilhelm Schelling (1775-1854) a studiat filosofia si teologia la Tubingen. Profeseaza filosofia la Universitatea din Iena, Wurzburg, Erlangen si Berlin. În filosofie el este preocupat la inceput de idealismul lui Fichte, care considera ca adevarata filosofie critica trebuie sa dea o explicatie a priori a lumii numai prin notiuni combinate prin intermediul imaginatiei si deducea universul dintr-un singur principiatotcuprinzator. În primele sale lucrari filosofice intitulate "Asupra posibilitatii unei reforme a filosofie in genere" 1794, si "Despre Eu ca principiu al filosofiei" 1795, Schelling dezvolta in continuare ideile lui Fichte. Schelling incearca sa repuna natura in drepturile ei. Asta el o face in opera "Ideai asupra unei filosofii a naturii" publicata in 1797. El incearca sa creeze un sistem filosofic nou al idealismului obiectiv. Filosofia lui Schelling debuteaza printr-o modificare a "filosofiei Eului" a lui Fichte si se sfarseste printr-o mitologie fantastica. Rolul lui Schelling in dezvoltarea idealismului a fost sa concilieze natura cu cerintele filosofice ale timpului. Ce este eul pentru fiecare dintre noi? Dupa Schelling eul este subiectul tuturor cunostintelor sale – subiectul psihologic. Eul si non eul sunt termeni corelativi, adica ei nu pot exista de sinestatator unul fata de altul. Schelling subliniaza deosebirea nu numai dintre sistemul sau filosofic si cela lui Fichte , ci si din alte sisteme filosofice. Schelling spunea ca el de deosebeste de: a. Descartes prin aceea ca el nu declara dualismul absolut, care ar exclude identitatea; b. Spinoza prin aceea ca nu declara identitatea absoluta, care nu ar exclude orice dualism; c. De Leibnitz prin aceea ca nu identifica idealul intr-un ideal, ci afirma contrariul real al ambelor principii in unitatea lor. Schelling critica idealismul (cel subiectiv si obiectiv) pentru faptul ca acesta pune temelia existentei lumii spiritul. Dupa el materia in afara spiritului este imposibila, la fel dupa cum si spiritul este imposibil fara materie. Schelling nu adopta nici materialismul. El ocupa o pozitie intermediara intre Fichte si Spinoza. Schelling atrage atentia la faptul ca identitatea nu trebuie inteleasa ca o formalitate, aici este vorba despre unitatea contrariilor. Unitatea realului si al idealului nu inseamna ca aceasta nu este una si aceeasi. Pe linga identitate el admite si dualismul dintre existenta si gindire. Elaborand sistemul sau filosofic Schelling va trasa in mod consecvent principiul identitatii realului si idealului, a obiectului si subiectului, a materiei si constiintei. Schelling creadea ca principiul creator al universului trebuie sa fie de natura spirituala. Dupa Schelling constiinta este ceva ce si-a pierdut orice relatie, este intuitia Absolutului, intuitia, lipsita de orice sensibilitate, nu poate fi decit o intuitie intelectuala.

Publicitate
Sesizeaza neregula