Publicitate

Girocompasul

Publicitate


Girocompasul sau compasul giroscopic este un aparat a carui functionare se bazeaza pe principiul giroscopului si care se foloseste la indicarea directiei nordului adevarat, independent de influenta mag­netismului terestru.
Fata de compasul magnetic, indicatiile girocompasului sunt mult mai precise, se pot transmite in mai multe locuri de pe nava si sunt influentate intr-o masura mai mica de miscarile navei.
În schimb, girocornpasul este un aparat complicat, susceptibil 1 avarii, necesita un personal calificat pentru intretinere si nu este uti­lizabil decat dupa 4—6 ore de la pornire.

Primele girocompase au fost construite la inceputul secolului XX.

Aparitia acestui nou aparat de navigatie a fost posibila in urma dezvoltarii matematicii si mecanicii.

Teoria miscarii unui solid in jurul unui punct fix a fost pentru prima data studiata si elaborata in anul 1765 de Leonard Euler. In anul 1852 Leon Foueaiult a demonstrat posibilitatea folosirii in acti­vitatea practica a particularitatilor unui tor caruia i s-a imprimat o viteza mare de rotatie, in anul 1893 apare lucrarea lui A. S. Domorov, intitulata: "Despre giroscopul liber", in care teoria giroscopului este expusa pentru prima oara in mod amanuntit si riguros matematic.

Giroscopul

Elementul principal la un mare numar de aparate moderne, care servesc in scopurile navigatiei este giroscopul.

Se numeste giroscop corpul simetric care se roteste cu o viteza mare in jurul axei sale de simetri si este suspendat astfel incat aceasta axa poate ocupa orice pozitie in spatiu.

Termenul de giroscop provine de la cuvintele grecesti: "ghiuris", care inseamna rotatie si "scopein" care inseamna a urmari.

În tehnica, giroscopul reprezinta de obicei, un volan greu a carui masa este distribuita uniform in raport cu axa de simetrie si care se roteste cu o viteza de 6000 – 30000rot/min.

Axa in jurul careia se roteste giroscopul se numeste axa propire de rotatie sau axa principala. Aceasta axa este perpendiculara pa planul giroscopului si trece prin centrul lui de greutate.

Pentru ca axa principala sa poata lua o directie dorita in spatiu, giroscopul se monteaza intr-o suspensie cardanica.

Definirea pozitiei giroscopului se face in raport cu 3 axe de coordonate rectangulare (perpendiculare una pe alta: X-X, Z-Z si Y-Y), care se aleg in asa fel incat punctul lor de intersectie sa coincida cu centrul acestuia (0).

Axa X-X se considera directia de orientare a axei de rotatie a giroscopului. Pe ea se afla 2 lagare ale inelului cardanic interior (2), in care se monteaza capetele axului giroscopului.

La randul sau inelul cardanic interior are 2 suporti care se monteaza in 2 lagare dispuse pe inelul cardanic exterior (3). În acest fel inelul cardanic interior se poate roti in jurul axei Y-Y.

Inelul cardanic exterior are si el 2 suporti care se monteaza in 2 lagare ale unui cadru vertical, avand deci posibilitatea de rotire in jurul axei Z-Z.


Sursa: cuvant cenzurat.comarion.ro



Publicitate
Sesizeaza neregula