Publicitate

Legile lui Kepler

Publicitate

In urma observatiilor astronomice J. Kepler a stabilit in anul 1619 legile care descriu miscarea planetelor in jurul Soarelui. Acestea, numite si legile lui Kepler, sunt urmatoarele:

- planetele se misca pe elipse ce au Soarele situat intr-unul dintre focare.

- raza vectoare a planetei descrie arii egale in intervale de timp egale (legea ariilor).

- patratele perioadelor de revolutie sunt direct proportionale cu cuburile semiaxelor mari,adica:

T² = CR³,

unde  prin perioada de revolutie T se intelege timpul in care planeta descrie o elipsa completa.

Daca raza vectoare a planetei descrie ariile SAA' si SBB' in intervale egale de timp, conform legii a doua a lui Kepler, aceste arii sunt egale.

In cele ce urmeaza vom trata Soarele si planetele ca pe niste puncte materiale, avand in vedere ca dimensiunile lor sunt neglijabile in comparatie cu distantele ce le separa.

In anul 1687 I. Newton a reusit sa explice legile miscarii planetelor presupunand ca Soarele exercita o forta de atractie asupra planetelor. Aceasta forta de atractie se manifesta ca o forta centripeta ce obliga fiecare planeta in parte sa se miste dupa o curba inchisa, de forma unei elipse. Newton a demonstrat ca daca se admite ca forta de atractie F din partea care actioneaza asupra planetei P este proportionala cu produsul dintre masele acestora si invers proportionala cu patratul distantei r dintre ele, fiind indreptata catre Soare dupa directia PS, atunci pot fi explicate cele trei legi ale lui Kepler.

S-a presupus deci ca forta este data de relatia:

(A)

Unde Ms este masa Soarelui, mp masa palnetei, iar K o constanta de proportionalitate.

Publicitate
Sesizeaza neregula