Publicitate

Organizarea, aparitia si dezvoltarea statisticii in Romania

Publicitate

Organizarea statisticii in Romania

ISTORIA STATISTICII IN ROMÂNIA SI PE PLAN INTERNATIONAL

Definitia statisticii este spune "Etimologia: termenul statistica ne trimite la cuvantul "status" cu sensul de stare politica" .Cuvantul statistica este atribuit lui Gottfried Achenwall (1746), ca o stiinta a descoperirii statului, folosit pentru productie sau consum de produse.

Este vorba de cu totul alt gen de "statistica" decat cea de vechi tip Sansovino, adica nu de descrieri ale "Statelor" ci de operatii migaloase de inregistrare, numarare si masuratoare a diverselor fenomene sociale, demografice, economice, culturale - precum si de efectuarea unor calcule permisand intelegerea comparativa a starilor sociale din diverse regiuni, fie provincii interne ale unei tari, fie chiar de la o tara la alta.

Statistica se practica sub forma de numerotare a populatiei si de evidenta a bunurilor materiale. Aceste metode de statistici se organizau in primele secole de romani, egipteni sau alte popoare pentru numerotarea populatiei. Diverse statistici aparute la egipteni (2650-2190)… (practicau inregistrari cu ajutorul Nilometrului, asa numit barometru economic, pentru a masura nivelul Nilului si pe aceasta baza se aprecia fertilitatea Nilului) sau (din motive fiscale, din 2 in 2 ani sa faceau recensamantul aurului si al domeniilor, tot aici gasim si evidentele piramidelor, cu privire la cei care aveau sa-i slujeasca lui Faraon dupa moarte, in lumea mortilor). "Moise a facut o numerotare a populatiei" .Roma antica (500 i.e.n.) Servius Iullius (578-534 i.e.n.) a atribuit o mare importanta numaratorii populatiei.

Cea dintai stire despre organizarea unor asemenea moduri de documentare o avem in legatura cu organizarea la noi a Regulamentelor Organice, de fapt prima incercare de modernizare a Principatelor. Se stie astfel ca aceste Regulamente prevedeau organizarea unor sectii de statistica pe langa Departamentul treburilor dinauntru, cu sarcina sa execute periodic "catagrafiile" necesare mai ales din punct de vedere fiscal si pentru reglementarea drepturilor de stramutare a taranilor dintr-un sat in altul, ingaduite doar la cinci ani o data, cu prilejul efectuarii "catagrafiilor".

Aceste catagrafii erau inscrieri in cataloage stabilite nominal, sat de sat si gospodarie de gospodarie, a tuturor celor care puteau fi exploatati fiscal prin dajdii si bir. Stabilite periodic, ele formeaza un izvor de informatii extrem de lamuritor din multiple puncte de vedere, nu numai demografic ci si economic. Textele acestor categorii nu au fost insa publicate si parte din ele s-au si pierdut, ramanandu-ne din intamplare doar cat a putut copia din ele Ion Donat, care le-a si supus unor prelucrari statistice, cartografiind rezultatele obtinute, operatie care fusese de fapt inceputa de Anton Golopentia fara sa poata fi dusa la bun capat. De la Ion Donat ne-au ramas insa lucruri care se continua azi, o parte din ele fiind chiar ajunse la stadiul in care pot fi tiparite, cum e de pilda cu Catagrafia din 1833 privitoare la intreaga Oltenie si la un judet din Muntenia.

Avem deci deschis in fata noastra un vast camp de lucru, care necesita colaborarea unor colective de specialisti istorici, statisticieni, lingvisti si geografi, care asteapta a fi continuata, cu certitudinea ca gratie muncii lor vom avea despre tarile noastre informatii cu mult mai verosimile decat aprecierile facute ’grosso modo’ de unii si de altii, mai mult sau mai putin chemati a face asemenea lucrari, acestia neputandu-ne da decat "ordinea de marime" a unor fenomene sociale, nicidecum o statistica a lor stabilita pe baza de numarare, masurare si calculare.

Dispunem totusi de o lucrare de caracter stiintific, alcatuita de un cunoscator al tehnicilor statistice care a avut si posibilitatea sa se informeze prin consultarea documentelor de stat, existente in serviciile curente ale diverselor organizatii administrative de stat, interesul lor continuand totusi a fi dominant fiscal.

Prima descriere sistematica a fost facuta de Francesco Sansarino (1521-1583) in Venetia. Cel mai de seama popularizator al statisticii a fost Gottfried Achennwall (1719-1772), profesor de drept international si de stiinte politice la Gottingen, care a fost declarat in repetate randuri "parintele statisticii".

În Romania, inceputurile statisticii au fost conturate prin contributiile unor personalitatii cum ar fi: Mavcordat, care a contribiut la statistica pentru a reface potentialul demofiscal al tarii,

Dionisie Pop Martian, (1829-1865), tanar ardelean cu scoli facute la Viena, statistician, economist si primul director al Oficiului Central al Statisticii din Romania, a organizat primul recensamant modern din Romania (1860), adauga "Analelor economice" scurte "monografii" sociale sub numele de "vizitatiuni", asa cum facuse si Creanga si mai ales, asa cum vom arata in amanunt, Ion Ionescu de la Brad.

În acelasi an, Ion Ionescu de la Brad (1818-1891), (agronom ,economist si statistica, profesor la Academia Mihaileana (1842) ocupa si el postul de sef al "Directiei de statistica a Moldovei", acesti doi procedand, fiecare in zona sa, la efectuarea in (1859-1860) a unui recensamant cu rezultatele publicate in "Analele statistice pentru cunostinta partii muntene din Romania" (1860-1864) si in "Lucrarile statistice ale Moldovei". În 1852 principatele fiind acum unite, cele doua oficii statistice se contopesc, sub directia lui Pop Martian intr-un "Oficiu central de statistica administrativa".

E remarcabil faptul ca acesti statisticieni incepatori, ca si cei care i-au urmat de altfel, au fost oameni de stiinta de o deosebita valoare. Dionisie Pop Martian era un economist de frunte, de fapt redactorul primului curs de nivel universitar de economie politica, publicand si Analele economice, sursa de informatie nepretuita pentru intreaga acea epoca.

Ion Ionescu de la Brad este de asemenea cel mai de seama cercetator al starilor sociale de la noi, despre care vom vorbi mai pe larg.

De asemenea avem si lucrari de antropogeografie, in care geografii au continuat sa arate un deosebit interes nu numai pentru problemele de geografie fizica, ci si pentru cele de geografie umana, problemele sociale impunandu-li-se si lor cu precadere, uneori doar sub forma preocuparilor etnografice, alteori insa cu directa infatisare a unor studii de "sociologie" propriu-zisa.

În afara de lucrarile lui Simion Mehedinti si George Valsan, sunt de luat in seamna mai ales cele ale lui Vintila Mihailescu care au meritul de a fi premergatoarele unei "sociologii urbane", in aceasta privinta putand fi inregistrata inca o intaietate romaneasca certa in istoria stiintelor umane. E de citat astfel in primul rand analiza lui asupra orasului Bucuresti, precum si monografia regiunilor rurale ale Vlasiei si Mostistei.

Primele expuneri sintetice ale principatelor Unite

Dorinta de a infatisa un tablou general, atotcuprinzator, a tuturor problemelor sociale din Muntenia si Moldova este, dupa cum am vazut, veche, urmarind scopuri diverse. Din ce in ce mai clar rezulta insa ca "documentarile" stranse pentru asemenea infatisari de sinteza au capatat un caracter din ce in ce mai stiintific, interesand autori apartinand unor cercuri de interese diferite, interne si externe, adresandu-se unor lectori si ei diversi, unii dorind a stapani si exploata viata locala, altii dimpotriva de a o organiza modernizand-o la nivel european.

În 1919 a fost creata Directia Generala de Statistica si in 1925 Institutul General de Statistica a Statului, in 1936 a fost adoptata Legea privind Institutul Central de Statistica, iar in 1951 a fost creata Directia Centrala de Statistica. In cele din urma, Institutul National de Statistica a luat fiinta pe baza Decretului nr. 27 din 30 decembrie 1989.

Ordonanta Guvernului nr. 9/1992 privind Organizarea si functionarea statisticii oficiale in Romania, aprobata de Legea nr. 11/1994, este in curs de actualizare pentru totala corespondenta a cadrului legal statistic cu mediul social si economic national. In plus, se va acorda atentie principiilor importante cat si prevederilor prin care statistica romaneasca va fi aliniata din punct de vedere al regulamentelor legale la statistica tarilor cu traditii democratice (in special cu Regulamentul Consiliului 322/1997 privind statistica comunitara din 17 februarie 1997).

Ordonanta care amendeaza pe cea de mai sus a fost aprobata de Guvern si urmeaza sa fie supusa aprobarii finale a Parlamentului dupa care va deveni Lege cu putere deplina.

Declaratia Comuna semnata cu alte oficii de statistica din tarile in tranzitie si cu Eurostat in ianuarie 1994, cat si Declaratia Comuna semnata pe baza bilaterala in acelasi an de INS si Eurostat reprezinta piatra de temelie pentru apropierea sistemului statistic romanesc.

Pentru a asigura caracterul obiectiv, transparent si stiintific al metodologiilor, indicatorilor, nomenclatoarelor, clasificarilor folosite in activitatea statistica, a fost infiintat Consiliul pentru Coordonarea Activitatii Statistice.

Consiliul este un organism consultativ statistic colectiv care cuprinde reprezentanti ai Guvernului sau ai altor agentii similare, cat si institute de cercetare, organizatii publice, sindicate si Banca Nationala a Romaniei.

Consiliul are ca scop principal analiza si omologarea strategiei generale a dezvoltarii sistemului statistic national, proiectelor de acte legale privind statistica, rapoartelor activitatii INS si Programului Anual de Anchete Statistice.

Activitatile de statistica la noi in tara sunt coordonate de Comisia Nationala pentru statisticii. Activitatea ei consta in culegerea datelor de catre furnizorii, transmiterea, prelucrarea si transmiterea lor necesare guvernului ,agentilor economici, institutiilor si beneficiarilor.

Cea dintai expunere "prospect" a tarii din 1867

Abia intemeiate, Principatele Munteniei si Moldovei au simtit nevoia de a se face cunoscute strainatatii, desigur si in nadejdea de a atrage in felul acesta atensia asupra posibilitatilor de stabilire a unor relatii comerciale.

Înca din 1865 Guvernul roman fusese instiinsat de agentul sau din Paris despre dispozitiile ce se luau cu privire la o Expozitie Universala ce urma sa se deschida in 1867. Prezenta noastra la aceasta Expozitie, cu un pavilion propriu, avea desigur o importanta nu numai comerciala ci in primul rand politica, dat fiind ca era pentru prima oara cand aveam prilejul sa ne prezentam pe scena lumii ca stat independent, iar nu ca o simpla anexa a Imperiului Otoman. Guvernul a socotit deci de cuviinta sa participam la aceasta Expozitie, profitand de bunavointa Frantei care intelegea sa ne primeasca cu un pavilion propriu, iar nu ca o simpla anexa a Imperiului Otoman. Guvernul a dat deci lui Alexandru Odobescu, care fusese inca de la varsta de 24 ani ministru al Cultelor si avea acum 31 de ani, insarcinarea de Comisar al Guvernului Roman pe langa Comisariatul Expozitiei, si pe aceea de a pleda pe langa Guvernul francez dreptul nostru la un pavilion propriu.

Odobescu a lu-at deci contact cu organizatorul acestei expozitii, care nu era altul decat Frédéric Le Play, vestit sociolog, creator al "monografiilor de familie", inca de pe atunci cunoscut ca autor al seriei de cercetari Les ouvriers européens (1885) si La réforme sociale (1865) care avea despre muzeografie o conceptie sociologica originala, socotind ca muzeele sunt un mijloc de cunoastere sintetica a vietii sociale, iar Expozitiile internationale o unealta de sociologie comparata, de reciproca cunoastere intre nasiuni si de schimb de experienta.

Atat Odobescu, care a organizat sectia de "etnologie" a pavilionului nostru, si care a lucrat mai mult ca "economist", au avut desigur ce invata de la Le Play. În 1865, Odobescu avea sa prezente sistematic problemelor celor doua Principate, Muntenia si Moldova, acum unite in domnia lui Alexandru Cuza, sub forma unei "monografii prospect" redactata in limba franceza, menita sa dea informatiile necesare pentru lamurirea opiniei publice occidentale asupra tarii si problemelor ei, actuale si viitoare. Textul a si fost tiparit in 1867, fara sa poarte numele autorilor, sub titlul de Notice sur la Roumanie, principalement au point de vue de son économie rurale, industrielle et comerciale; avec une carte de la Principauté de Roumanie, sub raspunderea unei "Commission princičre de la Roumanie".

Reluarea ei de catre Obedenaru in 1876

Tema a fost reluata in 1876 de catre M. G. Obedenaru, aducand-o la zi si completand-o cu noi informasii, intr-o lucrare scrisa tot in franceza, in acelasi scop de a face cunoscuta tara in strainatate. Ideea ei de baza este ca economia unei tari nu se poate intelege decat in legatura cu geografia, institutiile politice, psihologia si antropologia tarii.

Lucrarea cuprinde deci capitole privind geografia, climatologia, formatiunile administrative-politice, agricultura, zootehnia, industria, caile de comunicatie, productia si consumul, comertul, orasele, organizarea statului, antropologia, etnografia si demografia, toate pe baza "unei mai atente folosiri a datelor oficiale" cate existau la acea epoca.

Publicitate
Sesizeaza neregula