Publicitate

Sarpele Glykon

Publicitate


Cea mai importanta piesa din colectia Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta este sarpele Glykon, statuie unica in lume, descoperita absolut intamplator la 1 aprilie 1962. Anii 60 au constituit pentru Constanta o perioada de intense constructii, determinate, intre altele, si de mutarea garii orasului din centru spre marginea vestica. Pe locul traseului liniilor de cale ferata, de la gara veche pana la gara noua, s-a ridicat un sir de blocuri; sapaturile pentru fundatiile acestora au condus la descoperiri importante privind anticul Tomis: basilici, locuinte, cuptoare, morminte etc. În anul 1962, mai precis in ziua de 1 aprilie, cu ocazia lucrarilor pentru fundatia unui bloc din vecinatatea Basilicii mari, din cartierul de vest al anticului Tomis, s-au descoperit, depozitate intr-un singur loc, 24 de statui, statuete si reliefuri de marmura, cunoscute ca "Tezaurul de sculpturi de la Tomis“. Toate piesele infatiseaza divinitati si au fost ingropate cu grija spre pastrare. Cauzele ascunderii in pamant nu se pot decat banui. Fie in urma atacu­rilor gotice, fie in lupta dintre crestini si adoratorii cultelor pagane, sau din alte motive care ne scapa astazi, sculpturile si-au aflat aceasta soarta si au fost adapostite spre a fi ferite de alte pangariri. Monumentele reprezinta divinitati clasice principale si secundare din pantheonul greco-roman, precum si zeitati orientale si locale. Fortuna cu Pontos, Dionysos, Asclepios, Hermes, Diana, Selene, Hecate, Nemesis in dubla ipostaza, Dioscurii, Gratiile, Isis, Cybela, Mithras, Şarpele Glykon si Cavalerul Trac sunt atestate in tezaur printr-una sau mai multe reprezentari. Cateva dintre acestea au o semnificatie deosebita pentru Tomis. Ne referim in primul rand la Şarpele Glykon, divinitate asiatica, inventata de falsul profet Alexandros din Abonoteicos, adorata de pe timpul lui Antoninus Pius (138-161) ca un nou Asclepios.  Statuia, care constituie piesa de rezistenta a muzeului constantean, infatiseaza un sarpe incolacit, cu cap de ovina, urechi si plete de om, iar coada e terminata printr-un smoc de par, cum este coada leilor. Statuia este cioplita dintr-un singur bloc de marmura, impreuna cu postamentul circular pe care a fost realizata, artistul acordand multa atentie atat in redarea cat mai clara a tuturor amanuntelor – parul, lipit de cap si despartit in suvite, solzii descrescand treptat spre cap si spre coada, proportional cu grosimea trupului, inelele de la interior – cat si in respectarea unor canoane artistice bine determinate, statuia inscriindu-se perfect intr-un con. Piesa mai ofera un amanunt tehnico-artistic interesant: capul este sustinut la ceafa printr-o mica bara lucrata in spirala, lunga de 8,5 cm, taiata din acelasi bloc si care face legatura cu masa inelelor. Dimensiunile piesei sunt: inaltimea 66 cm; lungimea desfasurata, de la bot la varful cozii, 4,760 m; diametrul postamentului, cu marginea profilata, este de 50 cm. Este o reprezentare unica in lume, atat ca maniera artistica, cat, mai ales, iconografica, fapt ce atesta existenta la Tomis, mai mult decat in alta parte, a cultului acestei divinitati. De altfel, pe monedele emise la Tomis in prima jumatate a secolului al II-lea apare o reprezentare intrucatva asemanatoare, aceasta fiind singura analogie pentru tipul iconografic aflat la Constanta. Dar cultul lui Glykon nu este strain de tinuturile noastre; din Dacia,  de la Apulum (Alba Iulia), provin doua inscriptii inchinate lui. Şarpele din depozitul de sculpturi de la Constanta, cu privirea lui severa si maretia lui, ne fac sa-l consideram ca facand parte din categoria divinitatilor binefacatoare, paznic al locurilor sfinte, legat de zeii htonici, fiind un agathodaimon sau un genius loci. Lucrarea dateaza de la sfarsitul sec. II – inceputul sec. III d. Hr.


Sursa: cuvant cenzurat.historia.ro 




Publicitate
Sesizeaza neregula