Publicitate

Vasiliscul, regele serpilor

Publicitate

Vasiliscul a jucat un rol important in folclorul popoarelor alaturi de alti monstri, cum ar fi dragonii, inorogii, uriasii si alte bestii fabuloase. El a fost inclus mereu in enciclopediile cu monstrii desi in aparenta este foarte mic.

Atributele vasiliscului isi au originea in mitologia greaca. Cuvantul "vasilisc" vine din grecescul basiliscos care inseamna "micul rege". In "Istoria Naturala" a lui Pliniu, care a fost scrisa in Roma anului 77 d.H. a fost inclusa principala descriere data vasiliscului. Aceasta piesa reprezinta o compilatie a mai multor surse antice (inprincipal grecesti). Plinius listeaza peste 60 de surse, cele mai multe dintre acestea fiind pierdute. In cartea XIII, dupa ce descrie o alta creatura mitologica numita catoblepas, care are capacitatea de a ucide prin privire, Plinius descrie astfel vasiliscul:Sarpele vasilisc are de asemenea aceeasi putere. Este nativ din provincia Cyrenaica, are o lungime mai mica de 50 cm, iar pe cap are o cununa alba luminoasa care apare ca un fel de diadema. Suieratul sau face ca serpii sa iasa din pamant si nu se deplaseaza serpuind intr-o pozitie orizontala ci undalanduse pe vertical. Plantele se usuca nu numai datorita atingerii sale ci si datorita suflarii lui. Are un efect dezastruos asupra altor animale: se spune ca un calaret a fost ucis de o sabie imbibata cu otrava de vasilisc, iar aceasta a avut efect nu nuami asupra calaretului ci si asupra calului. Regii si-au dorit foarte mult sa vada un astfel de specimen de vasilisc. Probabil ca descrierea lui Plinius care aminteste de diadema de pe capul vasiliscului a dat numele acestuia.

Egipteanul Horapollo a scris despre vasilisc in Hieroglifica sa (450 d.H.): "Egiptenii ii spun acestuia Ouraion, dar la greci se numeste basilisc. Ei il fac din aur si il pun (pe capul) zeilor." Deci se pare ca o asociatie cu regalitatea exista si in Egiptul antic.

In anul 65 d.H, Lucan in lucrarea Pharsalia face referire astfel la vasilisc:

El isi expune respiratia letala inaintea muscaturii si isi elibereaza suflarea spre frica tuturor aceste naparci. Vasiliscul aduna toti serpii pe nisipul gol si le porunceste.

Thomas Bulfinch explora si el conceptul de vasilisc ca rege al serpilor:

Vasiliscii erau denumiti regii serpilor, deoarece, topti serpii si taratoarele evitau intr-un mod intelept pericolul si plecau atunci cand auzeau din departare suflarea regelui lor. Chiar daca in acel moment se ospatau, acestia renuntau la prada si lasau placerea de a manca monstrului regal. (...)

Publicitate
Sesizeaza neregula